in CATAREA NIMICULUI primordial

prajituri ca la mama acasa

2012-01-10T18:01:00.002+02:00

destin

2011-11-04T20:58:00.003+02:00

Am cantat aproape in fiecare zi
pe creanga vietii tale.
Am cantat din dragoste cereasca,
pentru tine.

Nu stiu cat de mult
consideri tu ca eu as fi putut
sa te iubesc cum nimeni
nu ar fi putut s-o faca.

Stiu, sunt un pic intortochiata
in seara aceasta, dar nu te speria,
noaptea m-a ravasit asa.
Sunt doar seri, sunt doar clipe.

Stiu ca imi exprim sentimentele acum,
iar tu goala o sa ma ai. Stiu.
Dar ce pot face?
Este singurul punct de moarte, singura viata.

Nu e nevoie sa ma pricepi in fiecare clipa.
Dragostea nu a fost niciodata priceputa.
Ea doar da si nu se opreste niciodata.
Nu are cum, ea vine din lumina.

Dragostea sensibilitatii mele,
este la fel de unica ca dragostea vietii tale.
Nu ma refer la obsesii,
ci la momentele cu adevarat luminate din viata ta.

O da, stiu, exista! Caci fiecare
alba carare are, macar o data
in a s-a viata. Caci da, o da,
lunga si ingusta este cararea Lui.

Daca ai putea sa imi vezi sufletul,
daca ai putea sa imi vezi culorile,
daca ai putea sa te atingi
asa cum n-ai mai facut-o niciodata.

Cat de bine ne-ar fi
si cat de mult am putea iubi impreuna,
o intreaga natiune,
o intreaga viata.

Daca te iubesc?
Tu crezi ca as putea sa iti raspund?
Tu crezi ca ai putea sa-mi raspunzi?
S-au poate n-ai sa mai pleci niciodata...!?!

Cat de mult am incercat sa iti vorbesc.. Oare tu ma auzi?

puterea de a trece "peste"

2011-03-18T22:49:00.007+02:00

Nu am mai scris demult. Probabil ca nu am vrut, nu am putut sau nu a fost necesar. Cert este ca, acum simt nevoia sa o fac si aproape nu stiu de unde sa incep. Sunt atat de multe de spus, incat uneori pur si simplu ma blochez. Sunt zile in care as vrea efectiv sa ies pe strada, sa ma imbrac in culori cat mai vii si sa tip. Apoi vin zilele in care nu as mai vrea sa vad pe nimeni, nu as mai vrea sa comunic cu oamenii, as vrea sa stau numai cu mine, sa privesc cerul, sa vorbesc cu Tatal, sa devin nebuna, nebuna de atata dragoste cereasca.

Intr-una din "scrisorile" mele catre voi, vorbeam despre "moartea lucida" respectiv despre groaznica si marea suferinta care ne incearca pe noi toti. Dupa cum spuneam, durerea este omniprezenta si aproape ca nu se sfarseste niciodata. Durerea este o stare atat de apasatoare incat uneori ne poate orbi, ne poate duce la fapte total nesabuite, vorbe spuse in vant, stari de depresie sau eu mai stiu ce alte lucruri rele. Ceea ce putini "stiu" sau mai degraba spus accepta, este ca durerea poate fi in unele cazuri, o adevarata lectie de viata. Stiti cum se spune: "ce nu te omoara te face mai puternic". Sunt foarte multe cazuri in care oamenii atunci cand ajung in punctul unei suferinti maxime, incep a se intreba: "Cu ce am gresit Doamne?", "De ce numai mie mi se intampla asta?", "Doamne sunt blestemat!" s.a.m.d. Tot noi, oamenii, devenim paradoxali, si asta chiar prin faptul ca pe cat suntem de puternici pe atat suntem de slabi. Mereu incercam sa dam vina pe altii pentru diferite nereusite din viata noastra. Bineinteles ca primul gand si prima intrebare, in multe dintre cazuri, se duce direct catre Divinitate. Ne intrebam mereu cu atata mirare, de ce, de ce, "ne da" Dumnezeu atata suferinta, cu ce am gresit noi atat de mult incat "sa meritam toate astea". Doar atat, doar atat putem face, pana "aici" putem gandi, si sub nici o forma nu dorim sa mergem mai departe. Dar oare de ce?! Care sa fie motivul acestei nepasari sau acestei neputiinte care ne da tarcoale. Sa fie oare egoul, sa fie oare lasitatea sau mai degraba cataracta?! Bineinteles, astern aceste cuvinte, pe aceasta coala de hartie virtuala, deoarece am trecut si eu prin aceste momente de maxima rezistenta, in care absolut toata viata mea mi se parea aproape nesemnificativa, nu intelegeam de ce mi se intampla tot ce mi se intampla, cu ce gresesc, ca doar " Eu cred in Dumnezeu", "Nu fac rau nimanui", "Eu doar vreau sa traiesc in liniste" etc. Va spun cu sinceritate ca mi-a luat destul de mult sau cel putin asa cred eu, pana cand m-am dezmeticit, si am inceput sa schimb un pic ordinea intrebarilor fata de Divinitate, dar si tonalitatea vocii sufletului meu. Imi doresc extraordinar de mult, sa va marturisesc, tot ceea ce simt eu in legatura cu acest subiect, cum vad eu aceasta durere necesara, asa cum cum o numesc eu, si cum am putut eu sa trec peste anumite aspecte dureroase ale vietii. Nu, nu vreau sa predau o lectie, lectia poate fi predata doar de viata, respectiv de bunul Dumnezeu. Nu este un ghid de utilizare, si nimic altceva de genul. O puteti lua ca pe o marturisire, un ajutor de a putea intelege, fie si cat un praf de pulbere, ca durerea si problemle in general, nu au cum si nu au de ce sa ne tavaleasca atat de tare viata, si ca, chiar au un rol, nu important, foarte important, in dezvoltarea noastra atat ca oameni cat si ca spirite. Este foarte important sa ne dam seama, de ce ni se intampla tot ceea ce ni se intampla si ce lectii avem defapt de invatat de la toate aceste necazuri. Haideti sa nu incercam sa devenim mai egoisti decat suntem deja. A realiza "lucruri", a invata lectiile vietii, inseamna din punctul meu de vedere, a da dovada de altruism, de iubire si de respect fata de tot ceea ce se numeste pamant, fata de oameni, fata necuvantatoare, fie ele plante sau animale. In momentul in care reusesti sa deslusesti misiunea ta ca si om pe acest pamant, pentru-ca da,toti avem o misiune, toti avem cate ceva de facut pe acest pamant, incepi sa te simti util, incepi sa simti rasplata faptelor bune pe care le faci, incepi sa simti ca usor usor devii om. Aceasta este principala si adevarata noastra misiune de pe acest pamant, sa devenim oameni, asa cum EL a vrut.

As vrea sa va spun ca un prim pas catre adevar, catre lumina, catre raspunsul la acest "de ce", este clar recunoasterea greselilor pe care le-am facut, din momentul in care am inceput sa devenim "eu", din momentul in care noi ca si copii ne-am recunoscut eul. Bineinteles, exista aceea perioada de copilarie, in care lucrurile nu prea depind de noi, timpuri in care suntem indrumati de catre parintii nostrii prin viata, iar majoritatea responsabilitatilor le revin lor. Apoi exista perioada in care adolescenta, fara doar si poate, intra in plina misiune dupa care noi intram in misiune, cu propriile noastre informatii acumulate de-a lungul adolescentei, cu propriile noastre puteri si idei. Ceea este destul de grav, iar motivul pentru care noi pur si simplu nu evoluam, este acela ca s-a format o viziune sablon despre tot ceea ce inseamna viata. Te nasti, inveti a vorbi, copilaresti, iti asculti parintii, dai la facultate, te faci ce te faci, iti iei o nevasta, desenezi unu, doi, trei copii, dupa caz, vine batranetea, moartea te asteapta pe la colt, iar pe patul vesnicii pomeniri, te apuca toate cele toate pareri de rau, care ne fac, pun pariu, sa privim pentru cateva minute, altfel viata. Si atunci, e corect ca decat in pragul mortii, sa ne punem intrebari, sa cautam raspunsuri, in ultimile zile sau poate chiar minute din viata noastra?! De aceea este foarte important, sa ne intrebam daca suntem multumiti de viata noastra, sa ne uitam in urma, sa analizam, sa vedem unde am gresit, si sa vedem unde se mai poate schimba ceva.

Puterea o primim de sus, dar porneste din noi, deoarece, calea, porneste de la noi spre El, invers niciodata. De aceea al doilea lucru, fara de care nu se poate infaptui nimic din ce am spus pana acum, este rugaciunea. Despre rugaciune am mai scris si cu alta ocazie, doar ca, nu se poate altfel prin viata, pentru-ca nu se poate! Suntem duh, adica spirit in trup de lut, deci facem parte din Dumnezeu, Ii apartinem, suntem legati de El. Pentru mine rugaciunea, a fost un punct de sprijin, un mod de a lua legatura cu Divinitatea, de a simti iubirea Lui, de a ma ajuta sa devin mai modesta, de a ma ajuta sa ii ajut si pe altii care au nevoie de lumina. Numai asa m-am putut ridica, numai asa am putut intelege si doar asa m-am operat de cataracta, prin si cu ajutorul Divin. De cate ori am cautat raspuns la oameni, am devenit si mai confunza, si mai trista si din ce in ce mai bonlava. Sufeream de ratacire cronica, insa am cerut si mi s-a dat. Am cautat si am gasit. Bineinteles ca urmeaza partea in care trebuie sa pastram ceea ce primim si sa nu uitam ca un infinit de vagoane de lumina pleaca zilnic catre noi. Trebuie doar sa deschidem usa sufletului, si poate si un pic a mintii.

Este clar si evident, ca aceste cuvinte ale mele, sunt mai mult decat simple, dar incercati sa va gasiti puterea de a medita, de a-L cauta pe Dumnezeu cu toata fiinta voastra, si de a trece peste toate greutatile si lectiile vietii, care ne-au fost date noua cu dragoste, pentru a putea evolua, pentru a putea atunci cand vom ajunge din nou ACASA, sa fim mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de perfectiune. Incercati sa va ganditi ca facand acest lucru, descoperindu-va pe voi, descoperind si lucrand cu tot ceea ce este mai bun din voi, ii puteti ajuta si pe cei care au nevoie de iubire, pe cei care au nevoie de noi, pe cei care vin din urma, caci o da, sunt multi care vin din urma si care au nevoie de ajutor. Defapt noi toti avem nevoie de noi. Acest lucru inseamna cu adevarat daruire, calea spre devenire. Viata nu ne apartine, viata este o lectie, si o mare groapa de suferinti, groapa din care daca reusiti sa iesiti din ea, veti realiza ca lumea intradevar va incepe sa se schimbe. Sigur ca nu a fost din totdeauna asa, dar ganditi-va ca, daca o parte din omenire, ar incerca si ar reusi sa constientizeze toate aceste lucruri, si bineinteles ar mentine ceea ce au constientizat si primit in dar, lumea intradevar s-ar schimba. Bineinteles este o chestie de timp si rabdare, dar oare este un sacrificiu lupta pentru devenire, pentru constientizare, pentru pocainta spirituala!?! Nu va mai uitati in curtea vecinului. Incercati sa infrumusetati curtea voastra cu ceea ce aveti. Puneti pomi fructiferi, ingrijiti-i si iubiti-i, si veti vedea cum in fiecare an, vor da roade, mai frumoase si mai sanatoase decat ale vecinului, iar apoi, incercati sa ii spuneti si vecinului, prin ce metoda pomii vostrii dau atat de multe roade.

..voi mai scrie si in zilele urmatoare.

Cu dragoste!

curatenie in toata tara!!!

2010-09-18T09:43:00.007+03:00

25 septembrie 2010

www.letsdoitromania.ro

cand ai nevoie de dragoste

2010-09-04T19:07:00.004+03:00

Am citit Mircea Cartarescu astazi. Vremea mi-a permis sa fiu usor melancolica. Nu, nu e nevoie de prezentari si explicatii, insa m-am oprit la urmatoarea poezie:

"când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte."

Ingrozitor de simplu...

love, love, love

2010-08-02T14:54:00.004+03:00

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat- o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,
Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!".

google light love

2010-07-23T15:19:00.004+03:00

Exista sentimente pe care le poti explica sau nu, exista seri nebune, exista dorinta, exista culoarea verde, poate una dintre cele mai vii si adevarate culori ale lumii, exista plus minus infinit, exista lumina in miez de noapte, exista nori, exista cantec si suspin, exista aer, exista degete care devin poeme, exista zapada, exista lume si iubire, exista pasari si albine, zbor si inaltime, iar undeva acolo, existi tu, cel de niciunde.

Deschid bratele si te astept acolo unde nici tu nu stii ca esti. Stiu, tu doar existi iar eu doar sunt. Publicitate! Fluturii zboara, lumina se scurge, iar tu, devii.

rugaciune

2010-07-20T14:46:00.011+03:00

Plang. Acest amalgam de sentimente a ajuns in stadiul in care vrea sa elimine. Plang si ma rog pentru noi toti, pentru intreaga omenire, pentru toti cei apropiati mie, familie, prieteni, amici, cunostinte, pentru aceasta lume... Timpul este aproape iar pe mine ma strabate un sentiment de durere, dorinta, poate si un pic de teama, teama, ca nu toti vom ajunge sa simtitm si sa intuim adevarul, adevar ce este mai aproape, mai aproape decat suntem noi fata de noi aproape.

Doamne, sunt multe suferinti in lumea aceasta iar noi Doamne, suntem slabi. Ajuta-ne sa putem trece peste neajunsurile de zi cu zi, sa trecem peste toate incercarile care ne macina si ne apasa in fiecare zi. Suntem orbi si goi Doamne uneori, insa tot uneori, fara voia noastra.

Rugaciunea, este un act suprem, impreunarea mainilor, legatura cu Divinitatea, legatura cu intreaga omenirea, o mana intinsa celui cazut. Omenirea are nevoie de noi, noi avem nevoie de noi, de rugaciune, de lumina, de iubire, de speranta, de bunatate si unitate.

Doamne, eu n-as stii ce sa dau in schimb pentru toate aceste lucruri, ca sa fie bine, inafara de umila si mica mea viata, care stiu, ca nu ar avea nici o insemnatate, in fata acestui cerc, atat de bine calculat si aranjat, special pentru noi, noi aceea care ne numim oameni. Insa Doamne, primeste anii mei de viata, anii mei de nimic, in schimbul a tot ceea ce inseamna bine, a tot ceea ce inseamna echilibru, iubire si adevar.

Te pierdem, Te regasim, Te renegam iar Te gasim. Doamne, avem nevoie de tine, ca de aer! Ajuta-ne Doamne. Trimite lumina din cer peste toate ale noastre suflete si ajuta-ne ca atunci cand suntem descurajati si nimic nu ni se mai pare frumos, sa invatam sa punem genunchii in pamant si sa cerem ajutor. Suntem cea mai complexa creatie a Ta Tata. Ai investit atata iubire in noi...

Te iubesc Tata, al tuturor timpurilor, Te iubesc.

scrisorii

2010-07-13T22:29:00.000+03:00

forme de idei pacatoase
inspirate pacatos
din cea mai pacatoasa idee
din postul postului postat
respirand pacatos
esenta inertiei
extinsa in tot corpul pacatului
de unde se naste un post
in marea posta a iubirii
ce trage marea la pacat.

e

2010-07-11T00:38:00.003+03:00

sa fii din lipsa de cuvinte
si sa nu fii din prea multe.
sa fii atunci cand nu esti
si cand nu esti sa nu fii.
sa poti sa fii atunci cand nu stii
si sa nu poti atunci cand stii.
sa fii din lipsa de existenta,
sa poti sadi nimicul, sa poti gasi,
fiul fiintei vii, a fi.

1comma2

2010-07-06T16:11:00.007+03:00

In any sense, you
you feel in any way, I
I better be you,
you can not feel anything, so I.

Not a single day today
either Monday or Tuesday
it's not even on Sunday
there is nothing, is just one.

When you have nothing, have everything
and when you have everything, you have nothing.
It's when
you and anything you all.

A nothing from nothing
tells me there is nothing,
but does this line
means nothing?

You do not look today the infinite,
what pale it is..

orchestra summer blues

2010-06-17T21:17:00.006+03:00

Is played at it with sorrow
one of the greatest paintings in the world,
the world.

To sing with sorrow and longing
the tears sing with dawn
the clouds of cotton.

And rain cries on hearing
these words the word
to be combined.

Summer bliss
to the core started
crying and buzzing bees.

despre Dumnezeu si om

2010-06-16T18:59:00.003+03:00

"..Iubirea fata de dusmani, fata de cei care urasc nu e o exagerare, cum pare la prima vedere, ci e ideea de baza a iubirii. La fel ca neimpotrivirea, oferirea celuilalt obraz nu e o exagerare si parabola, ci lege, legea neimpotrivirii, fara de care nu poate exista crestinismul. Crestinismul nu poate exista nici fara iubirea fata de cei care urasc..."

"Cat de ingrozit trebuie sa se simta omul singur pe lume, rupt de toate! Daca, oricat ar rataci, omul n-ar simti legatura spirituala cu lumea, cu Dumnezeu, n-ar putea trai. Daca insa pierde constiinta acestei legaturi, nu mai poate sa traiasca si se omoara. Asta explica aproape toate sinuciderile."

vorbe in vant

2010-06-14T14:57:00.008+03:00

Si fiindca e vremea ratelor si a facturilor, m-am trezit si eu ca tot omul de rand, dis de dimineata pentru a efectua diverse. Printre cei care mi-au golit portofelul astazi, s-a numarat si respectabila firma de telefonie mobila, Vodafone, connecting people. As vrea sa va spun, ca nu am cuvinte sa va spun, cat de multa lume era la reprezentanta asta a noastra, umila si mica, de aici din sat de la Pitesti. De indata ce intri, inafara faptului ca nu ai aveai unde arunca un ac si a mirosurilor tradionale romanesti, undeva sus in stanga, te intampina o fata, impartita in 3 ipostaze, cu un microfon in fata, cu parul carliontat, care tipa de mama focului la obiectul cu pricina, respectiv la microfon: "Te relaxezi". Da, dar cine se relaxeaza la urma se relxazeaza mai bine, imi spun eu in gand. Auzi cica sa te relaxezi.
Acum si Vodafone therapy! Cu 20% mai multa liniste, mai multe facturi. Pentru-ca meriti! Da, o meritam!!

Pai, ceea ce se intampla la noi si probabil peste tot, este groaznic. Oamenii vin, cu mic cu mare si lasa zeci sau poate sute de milioane, pentru si pe vorbe. Ma intreb oare cum este posibil. Am stat un pic si am analizat situatia. Multi dintre cei care stateau la coada, erau oameni de rand, oameni simpli, poate cu sandale lipite si tricouri gaurite, mirosuri felurite. Da, dar aveau abonamente si telefoane aurite, si cu internet "pe ele" si colorate si ce sa mai, aveau minute domne`. Marturisesc ca am avut si eu abonament "cu minute", insa dupa un an de zile, in care factura era mai mult decat huge, pentru-ca deh, aveam abonament si puteam sa vorbesc, am preferat sa platesc taxa de reziliere decat sa-mi rezilieze ei buzunarul. Am mai ramas ce-i drept cu un abonament la internet, fix, fara dobanda variabila. Nu mai punem oricum, la socoteala faptul ca pana si copii de opt, noua ani, au celular. Asta e o alta poveste, o lasam la o parte. E prea mult de trancanit si ma dor unghiile de la caldura asta.

Oferte peste oferte, hotii peste hotii, minute peste minute, bani peste bani, ape peste ape si sambete peste sambete. Vremea trece, vremea vine, Vodafone bine te tine! Caci Doamne, multe sunt ele, vorbele astea. .

singe crusade

2010-06-14T08:57:00.006+03:00

Extravagant days of then,
gave me bangs.
Angels sing and the tent is ready.
Get up! Look, what oval mouth!

Sing death,
sing light,
sing anger,
off you.

with when

2010-06-05T11:13:00.003+03:00

I would like to come in the light,
my Lord.
I would like to go back home,
but, can not.

Fly me Lord, fly me beyond myself,
beyond everything human.
I'm thirsty, and soul is drowned
of all this miss.

Help me pick,
all the flowers of my heart,
and where seething, please,
just planted a chrysanthemum.

rinsing

2010-06-05T00:45:00.003+03:00

If points had not been invented,
I wouldn`t know what to say tonight.

....................................

Tell me,
for what all this colour,
if nobody cries?

ne exprimare

2010-06-03T09:03:00.003+03:00

Aiurea in tramvai ma nasc uneori si tot aiurea, dar in autobuz, ma pierd in privirile neexprimate ale altora. O emotie ce copleste o alta emotie. O nimica toata intr-un miez de prima vara. Totul e ca un microb. Pesemne ca m-am vaccinat prea devreme.
Care mai da, care mai pofteste, care mai doreste?!
Uite alba, nu, e neagra, uite neagra, nu-i nimic.
Un cerc bonlav de atatea vicii marunte care nu face altceva decat sa intareasca puterea necredinciosului suflet. Nu intelegeti? Nici eu.

Valurile astea marunte mi-au dat transpiratiuni. Subratul imi miroase a mama batrana iar picioarele s-au copt de atatea bataturi. Previzualizarea sufleteasca are loc din ce in ce mai des. Emotiile sunt coplesitoare. Nu prea mai e timp dar eu totusi imi fac. E o neintelegere fireasca momentan. Va fi si mai fireasca in momentul adevarului. E aproape. Suntem aproape.

Tirurile de lumina depasesc in fiecare zi latura umana. Viteza e inimaginabila. Nu, nu e panica, e doar lumina. Suntem doar noi impreuna cu multi altii. Stiu ca trebuie sa am rabdare insa omul din mine nu-mi da pace. E pace din cand in gandul meu insa usor usor nu ma mai consoleaza nimic.
Poate doar gandul ca voi redeveni.
Emotiile dor.
Ma opresc la margine de scris in timp.

my one temptation

2010-06-02T13:35:00.001+03:00

Offer?! I can offer only the truth.
My body is not from here.
The absolutely indescribable forms of the taste temptations,
comes increasingly.

It`s just the feeling that I can give you something.
It`s just the carnal day temptation.
It`s just wrote and so.
Rest?! Rest does not come by itself.

What tender meat. Consumer protection.
Fine!

state

2010-06-02T09:29:00.001+03:00

I can give you breast and you can feed
with the light of my soul.

I can humble your love in front of greatness
and I can offer all colors
of my chest, the you of nowhere.

My fingers talk white.

first of june

2010-06-01T13:43:00.002+03:00

La multi ani tuturor celor care se numesc, sunt sau se cred copii!!
:)

vremurile sunt aproape

2010-06-01T09:06:00.008+03:00

Motto: "Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El, lumea" (Ioan 3:17)

Priveste atent in jurul tau. Inca te incapatanezi sa negi adevarul?
"Judeca-ma Doamne, ca eu intru nerautate am umblat si in Domnul nadajduind, nu voi slabi. Cerceteaza-ma Doamne, si ma cearca; aprinde rarunchi in inima mea. Ca mila ta este inaintea ochilor mei si bine mi-a placut adevarul tau." (Psalmul lui David 25:1-3) Nici un alt cuvant nu este de folos. Trezeste-te prietene, scutura-ti tarana de pe haine, lasa mortii sa-si planga mortii si vino la Viata!

Ps: Acest post este preluat de pe blogul lui Oreste. Mare adevar se graieste. Incercati sa vedeti adevarul, sa-l intuiti, sa-l simtiti, pana nu este prea tarziu. O sa spuneti, pentru ce, caci deja este. Niciodata nu este prea tarziu pentru iubire, pentru lumina, pentru adevar. Adevarul intotdeauna iese la iveala. Cand? "La sfarsit".
"Cei din urma, vor fi cei dintai".

Cu dragoste

lumina, lumina, lumina, lumina

2010-05-25T23:15:00.007+03:00

"Iubirea, este un fel de iluminare, o stare de imponderabilitate. Privesti lung in noapte si astepti sa se deschida fereastra, apoi simti cum te invadeaza o muzica stranie, o muzica divina, si nu mai vrei sa inchizi fereastra." Desanka Nicolai

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu. Pentru ca iubirea sa poata intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.

Gratia Divina ne conduce cu siguranta acolo unde ne dorim, dar trebuie sa ne dorim din toata inima, din tot cugetul si cu tot sufletul.

unitate in diversitate

2010-05-24T22:30:00.005+03:00

Am gasit aceste cuvinte frumoase pe blogul lui Oreste..

Noi toti suntem voci de egala importanta intr-un unic cerc. In fata curcubeului, fiecare din noi este unicat dar toti suntem egali. Fiecare persoana are o relatie unica cu Divinitatea. Toti suntem copiii acestei Planete si impartim aceeasi biosfera in care traim cu totii. Respiram acelasi aer, folosim aceeasi apa si acelasi pamant, ne incalzim cu acelasi sacru foc. De aceea trebuie sa traim in pace, armonie si iubire ca fii ai aceluiasi popor numit Umanitate!

in atentia personajelor masculine

2010-05-24T10:40:00.010+03:00

Un excelent site pentru cei carora le place si altceva.

Cu drag
from Anushka

www.oki-ni.com

din categoria "energie la minut"

2010-05-23T15:41:00.013+03:00

Stateam asa si ma gandeam cum tineretul asta din ziua de astazi (vorba lui bunica mea), nu mai are pur si simplu nici un fel de vlaga, nici un fel de putere fizica. Printre acesti tineri ma numar si eu si efectiv mor de ciuda. Mi-as dori sa fiu mult mai activa in viata de zi cu zi insa imi este practic imposibil. Fiecare dimineata este mai obositoare ca alta. Rare sunt diminetile acelea pline de energie. Nu stiu, nu inteleg, bunica mea se trezeste de la 5 dimineata si face gimnastica. O sa spuneti, pai vezi face gimnastica!? Da, dar eu nu ma pot trezi din creierii noptii sa fac gimnastica pentru ca altfel as fi zombie toata ziua. De ce? Poate lipsa de vointa? Poate. Nu neg. Insa ce ne macina pe noi incet si sigur?! Alimentatia!!

Am luat mai devreme masa cu mama mea. In farfuria noastra cea de toate zilele arunc o bucata de pui cu legume din toate felurile: ghebe de padure, masline, dovlecel, ardei copt si rosii. Va marturisesc cu toata dezamagirea ca inafara de ghebele acelea de padure, pe care le cautam in farfurie mai ceva ca si carnea, nici o leguma in frunte cu minunatul pui, nu avea nici un gust.
Ce am mai observat in ultima perioada este faptul ca a iesit moda asta ecologica, "eco style". Va imaginati pana unde s-a ajuns?! Vrei sa mananci sanatos platesti de trei ori mai mult si nici atunci nu ai siguranta unei rosii gustoase. Ca sa nu mai punem la socoteala ca era sa ramanem si fara vesnicii nostrii tarani, din cauza caselor de marcat, ca asa s-a gandit guvernul ca ar fii bine sa se impoziteze si patrunjelul. Ce sa mai un haos total. Deci sa multumim Uniunii Europene si tuturor celor care au participat la revolutionarea alimentatiei publice.

In concluzie, de si s-ar putea palavragi mult mai mult pe langa acest sanatos subiect, E-urile se hranesc si ele la randul lor cu nici mai mult nici mai putin decat energia noastra fizica. Ca pe vremea lui bunica nu se stia de supa instant, praf de frisca, fructe si legume la minut, paine umflata cu pompa si zeama dinasta colorata in toate felurile numita suc, care iti face stomacul tandari.
De facut oricum nu se poate face nimic. Singura varianta ar fi sa mancam numai cartofi si alte legume de genu asta, fara ulei, fara mai multe. Dar se poate? Ca nu se poate. Traim mai rau ca drogatii. Ei cel putin stiu una si buna, se drogheaza cu buna stiinta (ma rog nu chiar buna), si cand spun drogati ma refer la cei de categorie grea si la cei care trag toata ziua din punga, evident.
Si atunci, incotro?!!

moartea lucida

2010-05-22T11:12:00.007+03:00

Apropo de sentimentul asta ciudat de ciudat, care te face sa te simti aproape mai nimic si care se numeste suferinta. El nu dispare niciodata. Suferinta este o durere omniprezenta, este o durere necesara. Fara suferinta nu i-am putea da de cap smereniei si uitarii de sine, pentru-ca da, atunci cand suferi, banal, uiti de tine. Simti doar o durere acolo undeva in mijlocul pieptului si nimic altceva. Pentru o clipa uiti de tine si Il implori pe Dumnezeu sa faca ceva si sa iti ia durerea asta crunta care salasluieste in tine. Ai senzatia ca nimic nu se petrece in jururl tau iar durerea ta e cea mai sfasietoare dintre toate cele care exista.

Gandurile sunt neputincioase in fata acestor clipe. Sentimentele uneori nu au cuvinte. Este lupta cu destinul, este lupta cu noi insine. Este practic imposibil sa descrii starea aceea de nimic pe care o ai in momentul "mortii". Nici un cuvant din lumea asta nu poate compara gradul de suferinta simtit de fiecare om in parte. Simti ca pierzi si odata cu asta te pierzi si tu in multimea asta de oameni pierduta in pierdut, pierduta in nimic.

As vrea sa spun ca durerea nu moare niciodata. Exista prea multa durere in noi, exista prea multa ura, exista prea mult egoism, exista prea multa atractie materiala. Probabil o sa va intrebati ce legatura are atractia materiala cu suferinta. Nu am sa raspund, am sa va las pe voi sa trageti concluzia si am sa ma intreb: unde este iubirea? Unde este iubirea pentru aproapele nostru, iubirea pentru Dumnezeu, iubirea de bine, iubirea de natura, iubirea de iubire, bunatatea, modestia, smerenia? Unde sunt ochii care ar trebui sa stea permanent ridicati spre cer, implorand lumina, viata, credinta, iubire, liniste? Unde suntem noi? Cine suntem noi si de ce am ajuns in acest stadiu de maxima suferinta, stadiu in care nu putem da ochii cu "ea" de frica sa nu ne spulbere ca pistolarii din vestul salbatic?! Unde e nadejdea, cine ne-a creat, de unde venim, de ce uitam, pentru ce am venit pe pamantul asta?! De ce uitam de Cel care a fost si care a suferit de zeci de ori mai mult decat intreaga omenire, pentru intreaga omenire?!! Sunt zeci de intrebari si un singur raspuns, pe care nu-l vedem sau nu vrem sa-l vedem. Il ocolim in fiecare zi de si toate drumurile indiferent de ce am face sau simti, duc tot spre El.

Nu am inteles niciodata de ce Dumnezeu cu tot cu puterea Lui, a fost perceput ca pe ceva extraordinar de paranormal. Poate ca am facut un pleonasm poate ca nu dar cert este ca eu tot nu am inteles de ce nu Il putem accepta pe Dumnezeu ca parte din viata noastra, de ce nu ne putem supune legilor lui, de ce nu putem pleca capul in fata maretiei Sale, de ce nu putem renunta la noi pentru El? Doar atunci vom putea fii fericiti si vom putea avea tot ce ne dorim, doar in momentul in care vom realiza cu adevarat cine suntem noi si ce vrea Dumnezeu de la noi. Nu putem trai fara El. Suntem o farama din El iar orice am face, orice, dar absolut orice, trece prin El si pe la El. Nu inteleg de ce nu putem intelege asta si de multe ori imi cer iertare caci stiu ca modul de perceptie si de simtamant este diferit pentru fiecare om in parte. Totusi, pocainta poate fii atinsa si prin "simpla trezire" si nu neaparat prin botezuri si prin alte forme de manifestare a religiilor, caci da, religia este doar o forma de manifestare a credintei. Religia este una singura, Dumnezeu si Domnul Isus.

..............................................................................

Sunt momente de suferinta in viata mea, momente care pur si simplu ma innebunesc, momente de moarte lucida. Stiti, e ca la spitalul de nebuni, nu te mai primeste nimeni daca nu esti mort deja. Ca si asa sunt prea multi si ce sa faca, ce sa faca cu inca un suflet nemancat?! Cu ce, cu ce sa mai hranim si nebunii?!!

pe final de zambete si muzica de calitate

2010-05-12T11:44:00.008+03:00

Zilele acestea, Bucurestiul s-a transformat in capitala europeana a muzicii. Peste 250 de muzicieni din 36 de ţări au avut de oferit, reprezentaţii live de jazz, blues, pop şi clasic, la Sala Auditorium, Art Center Tinerimea Română, Hard Rock Cafe sau Art Jazz Club. Se mai canta azi si maine!!!!!
Concerte, concursuri, workshop-uri, jam sessions şi multe altele au avut si vor avea loc în cadrul manifestării.

EUROPAfest debuta în urmă cu 17 ani şi a fost gândit ca un întreg, care să treacă peste convenţional şi să deschidă apetitul pentru muzica bună, şi un mod liber şi relaxat de a gândi. Astăzi, festivalul este singurul din Europa ce reuneşte patru genuri muzicale: jazz, blues, pop şi clasic.

Orchestra da Tre Soldi (Italia), Stelzhamma (Austria), Ql (România), Parafusions (Italia, Ungaria), Saxest & Siim Aimla (Estonia) şi Milo Suchomel Quartet (Slovacia) and and and!!

Goooo planet!!

simplitatea simplitatilor

2010-05-11T11:21:00.010+03:00

Te-am visat aseara. Imi dadeai lectii. Da, poate ca merit una dar clasica sa fie te rog si cand spun clasica stii tu la ce ma refer.
......................................................................

In fiecare zi se editeaza cate o noua posibilitate. Ma cauti cu disperare iar eu nu pot face mai nimic pentru tine. Timpul ne danseaza aproape in fiecare zi.
Traiesti cu impresia ca stii iar asta te face mare. Nu e nevoie sa-mi spargi usa pentru a te auzi, nu. E suficient un sincer strigat de gand iar eu si asa sunt langa tine.

Da, ne dansam pe strazi diferite si totusi paralele. E cu dus si intors iar eu de multe ori era sa innec schimbarea. Se va anunta la radio oricum si ziua aceea numai ca eu sunt atat de oarba incat nu voi auzi nimic, defapt eu nici n-am auzit vreodata. Nu, n-am innebunit.
Sunt intr-un hal de simpla iubitule, intr-un hal in care nici simplitatea nu prea ma mai suporta.

Destinul iubitule, viata, nu poate fii schimbata ci doar imbunatatita insa numai in momentul in care vei realiza misiunea ta pe pamant vei putea fii fericit, vei putea avea tot ceea ce-ti doresti, vei putea afla adevarul si da, adevarul poate fi o perspectiva conjuncturala insa doar anul isi hotaraste fericitele zile.
Eu sunt pe strazi oricum. Doar ele ma mai vad cu ochi buni de-o vreme incoace.

......................................................................
E mai si merg sa-i spun mamei La multi ani.

1975

2010-05-07T17:05:00.002+03:00

o ora de mai

2010-05-05T18:41:00.010+03:00

Astazi am plimbat o ora de mai. Da, am plimbat eu o ora si nu ea pe mine. Am rupt o bucatica din mai si am plimbat-o.

Recomandare

topoganul sentimentelor

2010-05-02T14:43:00.014+03:00

Se aluneca in seara asta,
se aluneca cum demult nu s-a mai alunecat.
Ma dau pe topoganul celor mai uitate sentimente
si nu vad, nu vad nici o urma de oprire.

Sunt doar previzualizarile trecutului
si nu ma las, o Doamne, nu ma las!
Am sa ma dau asa, cum Tu m-ai invatat
si am sa cad asa, cum tot Tu m-si invatat.

Am sa cad lin si n-am sa las nici o urma,
iar pletele, pletele in vant sa fie.
Stii, cu mine nu am stiut niciodata ce sa fac.
Poate, poate prea devreme am pasit Doamne.

Ma simt o floare de gheata, in bratele unui
eschimos, plin de culoare rosie, cu barba trista
si urechi de lemn, cu suflet de soare si
maini batute de lumina.

Am cazut Doamne, am cazut in soare
si nu m-am lasat. Am sadit lumina
si am cultivat pace si n-am sa mai plec Doamne.
Un inger canta la harpa, am cazut.

cofetaria abundentelor

2010-04-06T21:20:00.009+03:00

Atatea sortimente de sentimente
si atat de multe alegeri,
poate prea multe alegeri,
prea multe retete, prea multa materie prima.

Sentimente hranitoare,
unele mai hranitoare decat celalalte,
iluzii, nevoi, ameteala, panica,
durere, poate prea multa durere.

O intreaga cofetarie,
cu o abundenta de sortimente,
de sentimente de moda veche
alaturi de o viziune intuitiva.

sus pin de dor

2010-03-19T21:45:00.014+02:00

Ma simt straina pe pamantul asta si tare as mai vrea si eu, sa cant in note de lumina, acolo Sus cu Tatal meu. Si ma scufund si dau din coate si mai ca nimeni nu observa, ca ceru-I gata de o nunta, ca totusi da, ca poate poate.. Cate-ntrebari, cate probleme si Doamne simpla e toata iubirea ta, cand Tu ne dai, cand Tu Te arati, cu tot cu cer, cu tot cu alai. Adesea stau si ma arat in cer, iar nave zburatoare canta, cu a lor lumini patrunzatoare si sapte sute mii izvoare. Si plang de dorul Tau O Doamne, caci tare plina de durere e, manuta Ta ce ades ne-o intinzi, cand globul tot Tu il cuprinzi. Si-mi cer iertare Doamne Isuse si nu stiu cum sa-Ti multumesc, ca m-Ai lasat sa-Ti fiu in casa si trupul sa mi-l luminez.

Ai mei genunchi in fata Ta se rup, cu rugaminte mare si fierbinte, sa ne mai dai, sa ne mai lasi, lumina Ta si toate cele toate Sfinte. Si plang. Sunt lacrimi de bucurie, lacrimi de lumina, lacrimi necesare, lacrimi pentru Tine, pentru tine si pentru tine si pentru tine.. pentru intreaga omenire. Si astept cu nerabdare ziua cand toti te vom vedea nespus, asa cum esti, asa cum stii ca noi am vrut sa Fii,
printre noi, cu noi si pentru noi, aici, pe pamant, pe acest petec infrant. Si-Ti multumesc Doamne pentru tot, pentru credinta, pentru suflet, pentru lacrimi, pentru iubire, pentru vaz, pentru lumina, pentru acest pamant, pentru durere, pentru numele meu. Pentru viata mea, pe care Ti-o inchin Tie, de si eu stiu ca Tu nu ai ce face cu ea, dar Doamne toata este a Ta si mult astept sa ma intorc acasa, sa stau cu VOI la INTREAGA MASA.

ziua de azi

2010-01-14T13:26:00.006+02:00

E obositor sa fii femeie iar mantaua asta a feminitatii mi se pare si mai grea cu cat numarul replicilor si al mastilor pe care trebuie sa le purtam zi de zi, se inmulteste. Casa, masa, dute, vino. Mai simplu era pe vremuri cand te nasteai, te imbracau numai in rochii si nu eram nevoite sa purtam pantalonii responsabilitailor. Apoi din printesa te trezeai regina-mama si uite asa ajungeai la o batranete "tanara" si linistita. Rolurile nu se suprapuneau, totul avea un sens cronologic. In ziua de azi insa, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel. Pana pe la ora 6 suntem un fel de barbati cu machiaj de zi, purtam pantaloni si sacouri, avem grija sa vorbim frumos - ca doar suntem femei nu? - iar de cu seara ne impartim fata in doua : printesa si regina-mama.
Printre atatea si atatea reprezentatii, caci se pare ca agenda unei femei este una plina, nu mai avem timp sa ne intrebam cine suntem, de unde venim si ce ne place mai mult : rochita de printesa vaporoasa, dunga de la pantaloni sau fusta mini a seducatoarei. Caci printre atatea "obligatii" , mai trebuie sa mentinem viu si interesul barbatului care ne insoteste prin viata, interes p care il cuantificam adesea prin partide de sex focoase, vorbe dulci si de alint, dulcegarii sau tot felul de alte chestii femeiesti. Ca sa nu mai vorbim, ca pasiunea si amorul nu trebuiesc lasate in voia inertiei caci altfel rutina, indiferenta, plictiseala ne poate duce acolo unde nu ne-am dori, in puncte moarte.
Si acum ma intreb, cine suntem, de ce trebuie sa ne schimbam mereu costumele, scenariul, machiajul, ritmul actiunii? Vesnic noi si vesnic altele, caci daca nu, se plictiseste spectatorul si isi cumpara bilete la alt spectacol. Ca sa nu mai punem la socoteala ca pe langa interpretare mai trebuie si regia acoperita.
Nu e de ajuns ca suntem femei?!

prenume

2009-12-19T00:46:00.009+02:00

Zemoasele sfarcuri, imprastie cuvinte uscate la marginea malului.
Merele sunt stoarse.
Primejdia febrei te asteapta la masa.
Acolo te astept si eu dar mai rar.

Zemoasele sfarcuri, imprastie parfum de patrunjel la marginea malului.
Se sparg valuri de morcovi.
Sunete din ce in ce mai vegetariene.
Zemoasele sfarcuri canta.

Respir doar pentru cantec.
Valurile se sparg toate in mine, nu stii cum e.
Limba transpira si ea note.
E rost, zemoasele sfarcuri canta din nou.

Ceai de sfarcuri sa-mi dai, da?
Si prajituri cu lapte tot de sfarcuri, da?
Te astept la masa dar e tarziu de devreme.
Acum pune-ma bine caci sfarcurile canta zeama.

paradigma

2009-11-18T23:55:00.021+02:00

Vreau ochi de miere si buze de gheata,
zambet de vara si vant de nimic,
vreau cald sa mai doara ca odinioara,
vreau rece ca trece si mere-n muiere.

Vreau tate uscate si par ocolit,
vreau numar si linguri caci suntem singuri,
vreau degete roase deatata cerneala,
vreau trecere-n rece, muiere-n tacere.

Vreau revista-n trecere si zorii in aer,
vreau vin de ganduri si dinti marunti,
vreau ciorba de sange, salata de vene,
vreau campul cu flori si calciu din ele.

Vreau piele patata si roasa de soare,
vreau plete de ganduri calare,
vreau pulpa de struguri si ovare murdare,
vreau mure amare, ude ca nisipul la soare.

Vreau capre galbene sub forma de para dar lungi cat o camara,
vreau parfum de vaca, incepe sa-mi placa,
vreau ochelari de cal si ras de caprioara,
vreau unghii de porumbel si mijlocul subtirel.

Vreau mana tinuta, speranta de vaz,
vreau cablu de date, saruta-le toate,
vreau coatele coapte-n saratele fapte,
durere-n tacere, o da mangaiere.

ghici ghicitoare personaj

2009-10-26T19:30:00.001+02:00

Ana Blandiana

2009-09-26T18:16:00.002+03:00

Sunt slabă, probabil. Şi ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru că se lasă iubită de crabi
Mi-e scârbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pas
De teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,
Ca viermele-n mătase m-am retras
Şi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,
Vreau cuvinte clare,
Vreau muşchii vorbelor să-i simt cu palma,
Vreau să-nţeleg ce sunt, ce sunteţi,
Delimitând perfect de râs sudalma.

Vreau tonuri clare
Şi culori în stare pură,
Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,
Prefer acestei fericiri ambigue
În totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare,
Vreau să spun “fără-ndoială”,
Să nu mă îndoiesc cu toate c-aş avea răgaz,
Urăsc tranziţia, mi se pare trivială
Adolescenţa strălucind de coşuri pe obraz.

Sunt slabă? Ochii mei sunt slabi?
Voi fi ridicolă în continuare?
Pentru că se lasă iubită de crabi,
Mi-e scârbă de mare.

Octavian Paller

2009-09-18T23:38:00.001+03:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

embrie

2009-09-08T14:52:00.005+03:00

Gandul suna ciudat. Nu am mai scris demult.

A venit toamna. Da, in sfarsit a venit toamna! Am emotii si nu a fost intotdeauna asa. De si sunt nascuta toamna nu am asteptat niciodata pasii ei. Am avut mereu senzatia ca eu nu apartin acestui anotimp.

Sentimentele se bulucesc . Orgasmul scoate capul. Asa vrea sa tip insa nu am fost niciodata genul. Realizez ca a mai trecut o primvara de vara peste mine si asta chiar imi da emotii. Am avut o legatura stransa anul acesta. Timpul ma luat sub aripa lui si m-a indrumat catre cele mai frumoase planete ale unui nimic surpinzator de timpuriu, in care culorile nu se inmultesc ci se reinventeaza.

Am avut senzatia ca nu am pierdut nimic si ca am gasit nimic. Nu ma ars nimic insa nici eu nu am vrut sa dau foc unui loc ce era putin probabil sa se schimbe. Imi vin in minte cateva cuvinte demult scrise : in nici un fel simt tu, tu simti in nici un fel eu, eu mai bine sunt tu, tu nu simti nimic, deci eu.

Deci a venit toamna si sunt tot eu. Eu si cu mine. Nimic in plus nimic in minus de si in acel minus se ascunde cel mai mare plus din ultimul an. E forma unei frunze palide, machiata cu cele mai stridente culori din paleta celor mai stridente sentimente. Forma fetei mele are un machiaj nevazut. Obrajii sunt aburiti de atatea picaturi de ploaie.
Aerul imi ghemuie corpul, sufletul framanta gogosi, ovarele-mi reproseaza copii, ochii se rusineaza, nici gura nu-i mai breaza.

Vreau cozonac framantat in tine toamna! Toamna murdara de culori! Toamna batrana de sentimente reale! Toamna fara nici un rost de iubire venita de nici unde! M-ai pacalit, aproape ca m-ai pacalit! Am crezut ca mai mazgalit in sfarsit! Dar tu - tu n-ai facut decat o copie, o copie mult prea clara a acestui chip. Nu, nu te iubesc, n-am nici un sentiment momentan pentru tine. E mult prea rece afara.

Toamna ma indragostesc de tine!!! Toamna urata, toamna proasta ce esti, toamna fara nimic, toamna aiurita, toamna afurisita, toamna ce canti pe la colturi zadaranice, renunta!! Marita-te cu mine! Meriti. Da, meriti sa`ti fac asta! Meriti sa ma plimb pe sufletul tau. Toamna adormita ce esti. Trezeste-te caci n-am sa mai scriu despre tine! E primul meu scris, e primul meu an, e prima mea dragoste fata de tine. Alta nu mai am. E prima si ultima. E plus si minus infinit. Prefer sa mor sufocata de tine decat sa-ti mai scriu odata! Sunt mai lasa decat frigul tau, tu nu vezi? Nu te-ai saturat sa rupi atatea frunze, sa speli atat de des asfaltul ca apoi sa intinzi un covor - un covor mai curat decat notele vantului?!!

Ce mica si putina esti, urata mea toamna!

deschis

2009-07-31T23:33:00.001+03:00

Simt vaz. Culorile sunt toate blonde. E aproape. Ce ciudat. E fum de alb. Bine ai venit!

sentimenti colorat`o

2009-07-18T22:22:00.005+03:00

Ploua in gandurile mele de cand s-a sters visul pe picioare cu fericirea mea si n-a gasit de cuviinta sa ma plimbe si pe mine cu avionul nor pana la tine.
E devreme deja.
Ce sa mai faci cu mine?
Sunt coapta deatata copilarie si alba deatatea ganduri galbene ce-mi strabat corpul cu fiecare picatura de ploaie.
N-am sa te mai rad la noapte si am sa te imping cu gandul spre cearsaful uitarii de sine.
Roze sunt venele mele nebune ce vor schimbare de culoare.
Ce curcubeu de soare.
Ma dau iar cu sania pe albul ghetus al cuvintelor si e perfect.
Era sa innec schimbarea!!
Ce bine ca le-am salvat!
Sunt langa mine din nou.
Ma simt.

extaz , nebunie , dorinta , sentiment , lumina, putere , cai putere , transfigurare , adevar

2009-07-13T12:10:00.008+03:00

Am visat aseara, ca stateam cu bunica si multe alte persoane necunoscute mie, intr-o camera oarecum luminoasa, dar cu un aer proaspat. Bunica era un pic mai tanara, defapt toata lumea era tanara si frumoasa. Eu ca acum.
Eram imbracati in rochii lungi albe si stateam intinsi pe niste paturi duble cu ochii inchisi.
Exersam "cum e sa pleci dincolo". Nu va pot descrie starea aceea pe care am simtit-o in momentul "exercitiului", nu sunt cuvinte in lumea asta pentru acest lucru insa starea aceea de fericire, Doamne ce stare! Defapt eu m-am trezit cu ea si acum o am in mine.
Si totusi fiindca ma mananca gandul, am sa incerc sa numesc o comparatie mica: un aspirator isi cauta iubita pierduta in lumea asta rotunda.

Apoi am visat ca eram la un interviu pentru un post de GuestBook ...(:-??). Eram printre preferatii postului. Pentru interviu, am fost dusa undeva intr-un loc cu multa verdeata si foarte colorat, de parca, nu stiuu am fi fost pe un vapor. Cel care imi lua interviul mi-a pus o revista in fata si a inceput sa ma intrebe diverse. Radeam si eram mai eu ca niciodata. La un moment dat aveam sa aflu ca ma ocup de proiectul: "Dumnezeu merge la cinema?"
Si m-am trezit! Si simt si acum! Si Doamne ce mai simt! Si Doamne ce sentiment neomenesc!
Si Te iubesc!!!
Mai vreauuuuu!!

recomandare

2009-07-12T18:31:00.003+03:00

"Egoul este principala boala de care sufera omul .
Interese de toate felurile doresc ca omul sa ramana bonlav . [...]

Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru egoul omului . Doar cele dificile il incita pe acesta . Marile provocari ale egoului sunt insa lucrurile imposibile . Daca vrei sa aflii cat de mare este egoul tau , analizeaza provocarile pe care le-ai acceptat , ambitiile tale; acestea pot fi masurate . Lucrurile simple raman insa neatragatoare pentru ego; simplitatea atrage dupa sine moartea egoului. [..]

A deveni inseamna boala , a fi inseamna sanatate."

nice video

2009-07-11T14:21:00.001+03:00

enjoy :d

10 cat 10 :)

2009-07-10T17:58:00.004+03:00

Ziua 10 , nota zece pentru racusorul meu, care face cat zece fete :D
Astazi am petrecut cateva momente cu verisorul meu in varsta de 12 ani . Este ziua lui si este unul dintre cei mai speciali verisori pe care i-a putut da Dumnezeu unei familii . Am fost in parc , am fost prin centru , prin magazine si intr`-un sfarsit pe la bunica . Ne-am scaldat amandoi in frigiderul ei plin cu bunatati si mai ales compoturi . Pe timp de vara , compoturile bunicii sunt o minune .

La muli ani, iubirea vietii mele !
Iti multumesc pentru toate momentele speciale din viata mea . Esti mai mult decat un copil , esti mai mult decat un luptator , esti pur , esti simplu , esti un gand bun , esti lumina , esti viata , esti exemplu , esti mai mult decat micutzul verisor :)

:P

in catarea diminetii

2009-07-10T04:36:00.004+03:00

M-am blocat. Nu stiu ce am. De 3 zile incoace, insomnia nu mai tace. De data aceasta este 4 si 12.
Gandurile se scurg asa de repede, repede ca un ticait de ceas.
Oare de ce nu visez, pe cine sa intreb?
Sunt goala si ma simt ca un ovar, singur, ce asteapta sa fie alaptat.
Si sta si sta si sta.
Am sa incerc sa nu ma mai gandesc la tine, promit! Numai lasa-ma sa mor in noaptea asta! Maclavaisu asta de nori are nevoie de mine. Nu ma mai zbura atat, caci mi-ai stors si ultima picatura de gand. Mai bine mai clati si mi-ai apreta somnul, cu cerneala vocii tale, ca sa te asterni in mine, sa te mai simti si tu pe tine!
Dezleaga-ma.

triplu sec

2009-07-08T04:37:00.007+03:00

E 4 si 8min dimineata. Nu pot dormi. Gandurile cearsafului astuia obosit nu-mi dau pace. E cumplit de goala noaptea asta. Parca mi-e dor de tine si totusi nu te simt. De vorbit, vorbim. Acum e liniste iar.
Un bazait isi face aparitia. Un incident minor se petrece. O ganganie scapa in paharelul meu cel de toate lumanarile mirositoare. Vrea sa iasa dar mi-e teama de ea caci nu o cunosc, iar eu, nu vorbesc cu strainii deci nu pot s-o ajut. Ma simt prost si imi pare rau dar cred ca o sa se descurce. Masuta televizorului paraie, semn ca cineva ma aproba. Aud iar bazaitul. De data asta e`ndepartare. E semn ca s-a salvat. Zambesc si trec mai departe.
Am un gol in stomac si nu pot sa-mi dau seama exact ce e.
As vrea sa ploua.
Mi-am adus aminte ca in discutia mea ceratica de mai devreme, luna se prezenta a fi plina. Sa fie oare ea, motivul despartirii mele in noaptea aceasta, de somnul cel de moarte? De regula nu simt nimic. Cand ea se implineste eu stiu ca imi zambeste.
Nu stiu de ce, dar la ora asta, am impresia ca si tu vorbesti cu mine. Ma gandesti si nu stii cine esti.
E tarziu de devreme. Se aud pescarusii. Sa ma simt mare? Sa ma simt plaja? As putea sa ma simt o nota, mai putin muzicala, iar tu ai putea sa ma notezi. Acordurile gandurilor tale sunt mult mai fine. Dar ma poti invata, ma poti rafina si-mi poti da si mie din naturaletea si expresivitatea vocii tale.
Oracaie iar goliciunea asta de stomac. Pesemne` ca a facut contract cu mintea in seara asta.
Nici nu stiu. Inghit in sec. Ochii ma ustura suav iar buzele tanjesc dupa umed.
Ce dimineata nebuna!

feelings

2009-07-02T19:30:00.004+03:00

Sunt rapusa de aerul pe care-l respir si imi desfac aripile sa aprind lumina, pentru a-mi vedea pasii care danseaza pentru tine, lasand in urma semne de culoarea curcubeului.
E mut cerul azi, iar sufletul nu adie asa cum o face atunci cand aude versurile tale scrise cu degetul acela periculos de atent, la stropii de ploaie, de pe strada unde emotiile isi strang copii si fac cerc pentru a te inconjura in cea mai vasta si cea mai puternica manta care te trimite direct acasa.
E vara si ninge si nu s-ar fi-ntamplat asta, daca tu nu ai fi scaldat muntele acela in soare si nu ti-ai fi propus sa te simti roz si sa nu te intorci acasa.

Apropo, cand vei veni ?
Eu mi-am pierdut deja pasii printre atatea randuri citite de miopia asta, care noroc ca nu mi-a dat pace si nu ma lasat sa ma pierd printre picaturile de nisip care mi-au intrat in ochi, atunci cand tu pierdeai vremea cu iubirea, tratandu-ti despartirea.
Nu ma obliga sa ma transform in ceas ca sa te plictisesti de mine ci fa-ma vers ca sa nu uiti, ca nu mai stii nimic de mine.

aviz

2009-07-01T13:12:00.003+03:00

Voua va mai plac vecinii?
Mai stati cu vecinii la o vorba in fata blocului?
Sau mai degraba mai aveti vecini?
De cand nu ati mai batut la usa vecinului dupa o cana de zahar!?
De cand nu v-ati mai strigat vecinul de la scara C?
De cand n-ati mai stat la centrala din spatele blocului?
De cand n-ati mai stat de vorba cu vecinii pe palier?
Sunt convinsa ca nu a mai ramas decat babuta de la parterul blocului, cu mirosul ei vechi si privirea plina de speranta ca maine nu se va mai trezi pe aceeasi scara, in acelasi bloc, cu aceleashi chei lasate de vecinii grabiti si innoroiti.

2009-06-28T12:47:00.005+03:00

Sa fie oare `adevarul ` o perspectiva conjuncturala ?

partida de ceai

2009-06-26T23:34:00.011+03:00

Ma doare capul, sunt usor ametita si ma plimb ca o musca prin casa. Ma uit ca pisica pe geam si ma gandesc la o ploaie zdravana, doua scaune impletite, o masuta mica din fier forjat, care sa-mi suporte cana cea de toate ceaiurile, plus o umbrelutza mare, alba (neaparat). Multa iarba, verde, o balta mica din care sa-mi oracaie grav, o broasca mai batrana decat mintea sufletului meu si mai tanara decat ceaiul pe care il beau. Toate astea, undeva sus, pe cel mai inalt varf, al muntelui care ma doreste.

Beau ceai de cate ori am ocazia si ma entuziasmez fantastic. Ma simt o planta importanta, grasa si bine aleasa, care asteapta sa fie infuzata in cea mai alba si ceramicoasa cescuta, propietatea familiei regale, care stiu ca ma va scoate atunci cand lumea ii va fi mai draga, dar tot din ce in ce mai vaga. Nu vad rost sa nu ma beau in fiecare seara, stiind ce ma asteapta, dupa o noua ceasca. Ador ceaiul si ma enerveaza ca nu pot face dragoste, in fiecare seara iar limba sa imi multumeasca, deatata dragoste cereasca.

Va recomand cu gura plina Okakura Kakuza

Ce mai este ceaiul in ziua de azi ? Cu ce ne mai incalzeste ? Ce ne mai ofera?
E doar rezultatul unei armonii irepetabile intre foc si apa ?

Cu dragoste

uuu ci-ci

2009-06-25T16:21:00.006+03:00

Demult n-am mai calcat pragul trenurilor.
Este 15:30 si ma indrept cu sageata catre Bucuresti. Ce sa spun, surprinsa si impresionata. Curat, fara miros, cu aer si multa lumina. Culori deschise si multi oameni, multi. Mult prea multi pentru o calatorie la capitala, dar mult prea tristi, mult prea palizi si ganditori, mult prea alb negru. Uneori mi`-ar placea sa fiu un clovn, asta daca nu sunt nevasta lui deja.
Urmeaza statia Gaesti. Aici se fac frigiderele. Ploaie, soare, vant, Arctic rezista!! Slava Domnului, normal.

Nu postez , sunt curioasa de gradinile Gaestiului si statia ce va veni. Ce vad? Multa iarba lasata-n paragina, de si ar putea fi folosita, un turn, o basculanta veche albastra, porumb, cate o floare pe ici pe colo, rar cate o casa colorata. Acum vad norii. E semn ca nu mai vad nimic.
Urmeaza statia Titu. Hehehe, titel cel mititel. O statie mica dar lunga, cu multe trenuri vechi si ruginite pe care scrie colorat si mare, CFR MARFA. Asta da publicitate, asa da, mai zici, observa omu!! Ma opresc din observatii. Doi baieti titulesteni, banuiesc, se aseaza in fata mea. Imi vad de treaba si astept statia urmatoare. Urmeaza statia postare.

Vand portocale , piersici, 3 lamai si 2 afine

2009-06-25T00:25:00.004+03:00

E vara! Voi ce mancati? As vrea sa ghicesc dar nu pot. Nu pot sau nu vreau, nici eu nu mai stiu.
Ma tot gandesc la o gradina si la o dimineata plina de apa din cea mai dulce caisa.
Ce-or face ghichinile mele de la Moinesti, exact mai la Prajesti.
Mi-e dor de curtea lui bunica, mi-e dor de-o loboda, de-o duda, de-o pruna buna, de-o nuca iodata, mi-e dor sa mai mananc odata, o poala-n brau colo la rau.
Nu stati, iar daca stati nu mai mancati, iar daca mergeti, mergeti la piata si cumparati vara!! Cumparati tarabele sau daca aveti prea multi bani, deschide-ti una. Cumparati o vaca, o gaina, un cocos, nu-i aruncati la cos!! In loc de tate, cumparati mere, organismul va cam cere.
Pentru vedere la mare, mancati un morcov, pentru simplitate si imunitate mancati o salata de patrunjel si va fi mai frumusel.
Ia mararu neamule!!

Leuven

2009-06-24T20:13:00.009+03:00

Am fost trista. Si inainte sa plec si cand am fost acolo si cand am revenit in tara. Nu m-am distrat, nu m-am simtit bine si cand spun ca nu m-am simtit bine, vorbim de fizic. M-am relexat, m-am imbatat de atata respect si liniste. Mai ales liniste! DOAMNE CATA LINISTE !!
Nu am sa uit de diminetile ametitoare, de masuta palida roz, de semineul aprins, chiar si electric, de naturaletea sucului de portocale, de mine, de iarba verde tunsa in fiecare dimineata, de omul care rade dar nu vorbeste niciodata, de miile de biciclete, cu fete din cele mai cochete.
Boem, mult prea poem.
Sa revenim.
Baneasa, taxi, gara, maxi, taxi, etajul 3. Stop.

***

2009-06-24T15:44:00.006+03:00

Am scris multe despre astazi.
Saracul, mai mai sa nu apuce ziua de maine.
Ma cearta zi de zi cu simturile lui originare
de pe drumul european,
care duce catre nimicul, pe care cu totii il cautam.
Imi mangaie bland spraceana,
invitand la un tango, un muc ce sta atarnat
de un fir de par, rasarit din recolta de maine.

Sunt mandra de spranceana mea,
azi am dansat cu ea.

Bine ai venit

2009-06-24T15:32:00.000+03:00

Inchide ochii si uita-te la mine .
Nu pipai caci nu exist , e doar mirosul meu fixist.